luni, 8 februarie 2010
18 motive ca să mă las de fumat
Acum ceva luni, Fafa(ne-am apucat deodată) mi-a zis că am împlinit 4 ani de fumat. Eu aveam impresia că au trecut vreo doi. În fine, astea sunt motivele mele personale pentru a mă lăsa de fumat:
sursa FOTO
Stay tuned!
Andrei Roşca(pentru cei care nu-l ştiu încă, am scris despre el aici) a vrut să scrie o carte despre modul în care te maturizează antreprenoriatul. A ales să n-o mai publice în format fizic.
De mâine o va publica treptat pe blogul său. So stay tuned!
De mâine o va publica treptat pe blogul său. So stay tuned!
sâmbătă, 6 februarie 2010
Sentimentele au termen de garanţie?
Într-un interval de 10 de secunde un om poate trece de la bucurie la tristeţe.(şi reciproca e valabilă)
sursa FOTO
Lucrul acesta îl poţi observa uşor la copilul mic care se loveşte din greşeală şi se apucă de plâns. Ce face mama? Îl ia în braţe, îl alintă puţin şi gata: a şi uitat că s-a lovit.
Copilul creşte mai mare. Merge cu clasa în excursie unde o întâlneşte pe Maria. O fată mişto de care se îndrăgosteşte. Dar excursia se termină, băiatul vine acasă şi deşi suferă câteva luni, după un an o va uita. Va rămâne probabil o amintire, însă o amintire ce nu-i va mai trezi niciun sentiment.
Băiatul ajunge adolescent. Devine un singuratic Şi trist. Însă toată tristeţea îi va trece dacă va asculta pentru câteva secunde un Johnny B. Goode, iar toate neajunsurile din dragoste vor părea atât de mici când îl va asculta pe Sam Cooke.
Şi deşi va creşte mai mare şi va deveni adult, stările interioare vor rămâne tot precum vremea din Londra.
Va avea zile gri şi bacoviene, frumoase, albastre şi roz, aiurea, plictisitoare, iarăşi gri ş.a.md.
Şi atunci:
Mai avem noi dreptul de a ne urla durerea, de a ne trâmbiţa dragostea când ştim că toate sentimentele sunt atât de fragile?
sursa FOTO
Lucrul acesta îl poţi observa uşor la copilul mic care se loveşte din greşeală şi se apucă de plâns. Ce face mama? Îl ia în braţe, îl alintă puţin şi gata: a şi uitat că s-a lovit.
Copilul creşte mai mare. Merge cu clasa în excursie unde o întâlneşte pe Maria. O fată mişto de care se îndrăgosteşte. Dar excursia se termină, băiatul vine acasă şi deşi suferă câteva luni, după un an o va uita. Va rămâne probabil o amintire, însă o amintire ce nu-i va mai trezi niciun sentiment.
Băiatul ajunge adolescent. Devine un singuratic Şi trist. Însă toată tristeţea îi va trece dacă va asculta pentru câteva secunde un Johnny B. Goode, iar toate neajunsurile din dragoste vor părea atât de mici când îl va asculta pe Sam Cooke.
Şi deşi va creşte mai mare şi va deveni adult, stările interioare vor rămâne tot precum vremea din Londra.
Va avea zile gri şi bacoviene, frumoase, albastre şi roz, aiurea, plictisitoare, iarăşi gri ş.a.md.
Şi atunci:
Mai avem noi dreptul de a ne urla durerea, de a ne trâmbiţa dragostea când ştim că toate sentimentele sunt atât de fragile?
vineri, 5 februarie 2010
joi, 4 februarie 2010
De faţă cu o doamnă
Da, femeile au o grămadă de neajunsuri, ca bărbaţii de altfel. Multe pot fi acuzate de materialism, superficialitate şi de un liberalism feroce când vine vorba de sexul practicat liber.
Însă vine o zi când acestea trebuie respectate. Iar dacă tu, băiat de 23 de ani, râgâi în tren (de parcă ai fi în cuşca în care te ţinea mă-ta închis când erai mic) de faţă cu o doamnă, atunci eşti degeaba. Şi nu vei fi niciodată un bărbat. Doar porcul atât de întâlnit în prejudecăţile femeilor.
Însă vine o zi când acestea trebuie respectate. Iar dacă tu, băiat de 23 de ani, râgâi în tren (de parcă ai fi în cuşca în care te ţinea mă-ta închis când erai mic) de faţă cu o doamnă, atunci eşti degeaba. Şi nu vei fi niciodată un bărbat. Doar porcul atât de întâlnit în prejudecăţile femeilor.
Dic
Prin sertarele memoriei mele zace o amintire veche: Stăteam în faţa blocului şi o gaşcă de vreo 5 ţigănuşi stătea în faţa mea. Printre ei, era unu mai guligan, nu foarte mare, dar îndeajuns de înalt încât să trebuiască să ridic privirea ca să-l privesc în ochi.
Nu mai ţin minte ce căutam între ei. Ştiu doar că guliganul îmi dădea câte o palmă la fiecare "Dic" superior ce i-l trânteam în faţă.
-Mă, nu mai zice dic!
-Dic! şi jop o palmă.
-Mă, tu n-auzi? Nu mai zice dic!
-Dic! altă palmă.
Şi jocul a continuat până când ticălosul s-a plictisit de dat palme…
Nu mai ţin minte ce căutam între ei. Ştiu doar că guliganul îmi dădea câte o palmă la fiecare "Dic" superior ce i-l trânteam în faţă.
-Mă, nu mai zice dic!
-Dic! şi jop o palmă.
-Mă, tu n-auzi? Nu mai zice dic!
-Dic! altă palmă.
Şi jocul a continuat până când ticălosul s-a plictisit de dat palme…
Dezvoltare personală
De când am pornit TopHabits, mă tot bântuie un gând: "merită să-ţi îmbunătăţeşti viaţa?". Pentru că fie că vrem să ne amintim sau nu, va veni o zi când vom muri.
Iar în această situaţie, dezvoltarea personală nu e decât o şlefuire nesfârşită a unui diamant pe care nu-l vei purta niciodată în forma finală.
Şi dacă e aşa, atunci ce trebuie cu adevărat şlefuit?
Iar în această situaţie, dezvoltarea personală nu e decât o şlefuire nesfârşită a unui diamant pe care nu-l vei purta niciodată în forma finală.
Şi dacă e aşa, atunci ce trebuie cu adevărat şlefuit?
De-a v-aţi îndrăgostitelea
De prin clasa a treia, Matei nu mai ţinea minte un singur moment în care să nu fi fost îndrăgostit de cineva. Acceptase bucuros să se joace de-a dragostea într-o după-amiază tomnatică, iar de atunci devenise un împătimit al jocului: la asta se pricepea cel mai bine.
miercuri, 3 februarie 2010
Lene
-Mă, ai cursurile?
-Da, hai după ele.
-Nu mi le aduci tu? Că mi-e cam lene. Am fost aseară în Phi.
Caut o tavă. Mi-ar fi ruşine să nu i le duc pe tavă.
-Da, hai după ele.
-Nu mi le aduci tu? Că mi-e cam lene. Am fost aseară în Phi.
Caut o tavă. Mi-ar fi ruşine să nu i le duc pe tavă.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
