
Regulile erau simple:
- Fata trebuia să fie interesantă.
- Compromisurile nu se evitau niciodată. Din cauza asta făcuse varicelă într-o excursie. Lui Matei nu-i plăcea să-şi amintească evenimentul.
- Fetele prea frumoase trebuiau evitate.
- După despărţire va rămâne îndrăgostit de fostă până va apărea alta mai bună. Ciclul jocului va rămâne astfel neîntrerupt.
Deşi se alesese cu o grămadă de julituri din cauza acestui joc, Matei nu se plângea prea mult. Juliturile, oricât de urâte ar fi fost ele, deveneau obiect de mândrie personală dacă avea grijă să nu le rupă pojghiţa. Precum un puşti ce se laudă cu juliturile sale ("asta o am de-atunci"), Matei povestea ostentativ cu o melancolie dulce de recenta sa despărţire tuturor ce vroiau să-l asculte.
Dar dintre toţi ascultătorii, unul singur îl asculta amuzat fără să-l încurajeze: prietenul său cel mai bun, singurul care-i pricepuse acest joc "de-a v-aţi îndrăgostitelea". Ştia că-l va ţine această suferinţă până ce va da de alta de care va fi la fel de îndrăgostit. Însă nu-i reproşa nimic, era amuzant să-l vezi suferind într-o zi, iar în următoarea fericit cu gura până la urechi.
În ciuda unor răni uşoare din care se alesese cu câteva cicatrici, Matei nu a avut niciodată o rană îndeajuns de gravă care să-l facă inapt pentru acest joc bizar. N-a devenit niciodată misogin sau singuratic, însă într-o bună zi ştie că se va juca de-a mama şi de-a tata cu cineva. Dar până atunci va iubi şi va suferi, alergând cu zâmbetul nebun spre dulcele dezastru sentimental.



0 comments:
Trimiteţi un comentariu